Daniela Rotaru

Diagnosticul de diabet zahar tip 1 a venit ca un trăznet, ca în majoritatea cazurilor. Eram debusolați, neștiutori, atât în ceea ce privește boala, regimul, medicația, dar și în ceea ce privește tehnologia. Am cunoscut o mămică care m-a ajutat și m-a sfătuit in tot. Dar ...cumva eram doar noi doi. Băiatul meu devenise retras, copiii îl priveau altfel la școală. Mai întâi cu putina curiozitate, apoi...îl luau în ras. Când am ajuns la Buziaș (Centrul Medical de Evaluare, Terapie, Educa┼úie medicală specifică ┼ƒi Recuperare pentru copii ┼ƒi tineri "CRISTIAN ┼₧ERBAN"), l-am văzut cât de relaxat era pentru că era printre copii ca el, cu aceeași problema.

Nu mai era diferit, nu mai era "roboțel". Când am auzit de acest proiect, am fost foarte bucuroasa, pentru că vom avea ocazia sa cunoaștem alți părinți și alți copii la fel ca noi. Copiii se vor împrieteni, vor discuta între ei, vor face schimb de păreri despre boală și despre tehnologia folosită de fiecare prin prisma lor, a celor care poarta dispozitivele, iar noi părinții vom schimba informații prin prisma susținătorului, a persoanei care este într-o continuă căutare de soluții care să ușureze viața copilului lui.

Deci...DA, un astfel de proiect este benefic. La noi în județ sunt multi copii cu DZ1, dar nu se cunosc între ei. ├Än aceste tabere se pot cunoaște și se pot împrieteni.